O emisiune care se vrea a fi mai mult decat o sueta.
E de fapt o discutie simpla, spontana intre prieteni despre noi, sentimentele noastre, trairile noastre si despre viata de zi cu zi asa cum o traim, necosmetizata.
Sinceritatea si dorinta de comunicare, de a lega prietenii adevarate pot face ca aceasta sueta sa fie o punte de legatura intre noi toti, suflete care avem nevoie intotdeauna de prieteni, de intelegere si de liniste sufleteasca.
,,La sueta cu Alex si Mirela'' este emisiunea in care fiecare opinie, fiecare cuvant pe care doriti sa-l rostiti se va face auzit prin intermediul nostru, al celor doi moderatori, sau chiar aveti posibilitatea de a va spune opinia in direct. Ptr acest lucru nu e nevoie decat sa ne spuneti si noi va vom prelua apelul in direct pe post.
La sueta este o emisiune tematica in care vom aborda orice tema sugetati dvs.
Sugestiile le puteti posta aici si pe fiecare tema in parte puteti veni cu opinii, completari ...ptr ca glasul fiecaruia dintre noi conteaza.
Va asteptam cu mult drag alaturi de noi ..LA SUETA cu ALEX si MIrela''
Editat de Pantera Roz la 18-01-2010, 23:21
Tema acestei seri:
Dragi romani mai avem sansa sa zarim luminita de la capatul tunelului? Daca sunteti optimisti cam pe cand credeti ca se va arata minunea ? Astrele inca nu au aflat desi noi intrebam zilnic soarele.
Exista o expresie devenita celebra de ceva timp.
Un tip cu mult umor a spus ca ,,traim in Romania ...si asta ne ocupa tot timpul''.
Lasand umorul la o parte incercam sa privim dincolo de aceasta fraza, la subintelesul pe care din pacate il regasim in viata cotidiana.
Viata in dulcea ,,Romanie plai cu flori,, tinde sa devina pentru majoritatea dintre noi...un sport extrem.
Ocolim, fentam, legi, impozite, dari de toate culorile care ne impovareaza si ne fac viata imposibila.
Un trai decent este optiunea majoritatii...a unei majoritati care alearga buimaca in bezna sperand ca undeva..la capatul tunelului se va zari palpaind si luminita.
Un vis sau o realitate? Speranta, dorinta sau poate doar o iluzie?
Editat de Pantera Roz la 19-01-2010, 21:37
Marius Florin: e cam complicat... luminita de la capatul tunelului o vedem dar depinde de fiecare cat de mult vrea sa ajunga.
Vezi tu alex nimeni nu se gandeste pe parcursul tunelului daca sunt demni de a ajunge si daca vor sti ca au plecat de la un capat mai mult sau mai putin intunecat si mai ales multi care ajung vor mereu mai mult.
Marius Florin: luminita de la capatul tunelului semnifica fiecaruia dintre noi puterea luminii e pe masura sperantei fiecaruia... toti cauta o cale cat mai usoara de a ajunge dar pe parcursul drumului nimeni nu se gandeste daca vor sti sa o pretuiasca.
florin florin: buna seara si o saptamana minunata sa aveti!personal cred ca acea luminita nu se va zari pana cand noua oamenilor nu ne va incepe sa ne doara de neamul nostru muribund cand intr-adevar cineva va spune ,gata si ei au dreptul la existenta ocrotire sociala si lege pana atunci nu ne ramane decat speranta si o mare durere si dezamagire!
florin florin: luminita e o eterna himera, o infinita cale de strabatut pana ca ea sa se materializeze macar putin ,dar sa devina cealalta iesire spre o viata decenta cu servicii ireprosabile si viata linistita,dar pana ca acea generatie de care zici tu, cea tanara, daca nu are de la cine invata exemplul ce se va alege de fii si nepotii nostri fiindca si ei obercaiesc in intuneric si mi-e mila de siguranta lor la maturitate.
O tema buna . La care eu nu prea am ce sa zic...caci e departe de mine tunelul , tara. Dar speram sa vin acasa , sa mor acolo printre ai mei. Acest vis inca va fi vis pt ca ...birocratia si mita e in floare, prostia la putere . Dar speranta inca este , si asta intreb eu pe voi...caci eu vin si stau cateva zile, nu ma lovesc de pb prea multe. Unde esti tu Tepes Doamne?
Soarele e viata, prietenia e speranta , zambetul e lumina si caldura sufletului e puterea.:)
TEma din aceasta seara: Prietenia adevarata.
Exista cineva, UN PRIETEN ADEVARAT care v-a influientat viata, destinul...care v-a intins o mana de ajutor atunci cand simteati ca nu mai exista speranta?
Bucuria si tristetea, doua sentimente omenesti pe care le traim cu intensitate in diferite momente ale vietii.
Tristetea unei dezamagiri...si bucuria de a a sti ca un alt suflet, te-a apucat strans de mana si ti-a dat forta de a merge mai departe.
Angela Popescu: Buna seara dragii mei prieteni. Buna seara Mirela. Faceti voi ce faceti si mereu ma aduceti iar cu castile in urechi in fata monitorului. Aseara voikita, a avut o tema extrem de interesanta. Astazi.... tu nu te/ai lasat mai prejos. Sa incerc si eu sa scriu?? Poate in seara asta ma voi face mai bine inteleasa. Poate cumva.... tema de aseara se leaga de tema de astazi. De ce?? Pentru ca in fond se leaga de iubirea de oameni. Si nu ma refer nici decum la iubirea intre un barbat si o femeie. Da... poate deveni extrem de dureroasa. Iubesti oamenii cu bune cu rele, invariabil le acorzi si iertare. Iubesti oamenii, cu siguranta toti cei ce au trecut prin viata ta au lasat o urma. m/am hotarit deci in seara asta sa vorbesc despre cei trei oameni care m/au marcat in viata. Angela Popescu: Sa incep cu... sotul meu.
Un autodidact fara pretentii, dar care a stiut sa imi insufle incet incet dragostea catre tot ce e frumos, arta muzica litere natura, omul care mi/a fost alaturi atunci cind a fost greu si pentru mine si pentru el, omul, care nu a tinut cont de conveniente si m/a iubit cu bune si rele. Poate el a fost cel care m/a invatat mai mult decit oricare alt om in viata sa fiu pozitiva. Sa nu ma gindesc la rau si sa nu ma complac in suferinta. Sa rid chiar si atunci cind imi venea sa pling, sa imi iau lumea in cap. Avea atita energie in el incit mereu m/am molipsit de la el. Cred ca asta m/a invatat sotul meu. Sa fiu pozitiva, motoul meu in viata de la el l/am preluat. ESTI CEEA CE GINDESTI. Deci daca a lasat o urma in viata??? Da. Sunt ceea ce vreau eu sa fiu datorila lui.
Angela Popescu: Cred ca a venit rindul sa vorbesc despre mama mea. Devotata pina la sacrificiu suprem, iertatoare, si mereu acolo unde trebuie cind trebuie, cu inima si mainile pe post de pansament tamaduitor. In una din scrierile mele am intitulat/o ,,INGERUL'' ratacit pe pamint.
Si daca te uiti cu atentie o vezi cum pluteste printr-e probleme si necazuri ca si cum ar zbura. Cu toate astea e o tipa haioasa si vesela, plina de viata, ca si cum nimic nu ar fi atins/o. si crede/ma ca nu a avut o viata usoara si mai ales, o pensie linistita. E un liant care ne-a tinut mereu uniti , in strisa legatura unii cu altii. Acum stiu ca modelul meu in viata a fost si este mama fara sa o fi ales vreodata pentru asta. Incerc ca imi amintesc o ocazie in care s/a plins de ceva. Crede/ma ca nu imi vine nimic in cap. Angela Popescu: daca as fi iar copil si m/ar intreba cineva ce vreau sa fiu cind voi fi mare, as raspunde : Vreau sa fiu ca mama. In viata nu conteaza cine esti ci ceea ce esti. Un OM. Si asta mi/as dori si eu sa fiu. Un OM, pentru cei din jurul meu.
Angela Popescu: Iar acum sa vorbesc despre prrieteni. Sunt greu de găsit, dar sunt și mai greu de păstrat.
Acum, după toată această perioadă in care am fost bolnava, si am stat departe de lume, a rămas doar unul singur. Corneliu F, mare OM, mare caracter. Cum ar putea fi un om pentru care nu contează cum arăt, dacă pot sau nu să îi întorc serviciile, pentru care nu contează absolut nimic? O prietenie necultivată se pierde. El are grija ca mereu să o mențină. M-a introdus într-o lume pe care nici nu am îndrăznit vreodată să o visez. Cea a literelor. A inceput cu o corectare de carte. Apoi, cu o documentare pe internet, apoi cu una în biblioteci pe o anumită temă. A urmat o tehnoredactare și fără să îmi dau seama, am ajuns să iubesc lumea asta a literelor.
De unde să știu că asta îmi va ajuta acum în această perioadă în menținerea trează a atenției, să îmi mențin tonusul intelectual. M-a ajutat să nu îmi pierd mințile, să uit că sunt bolnavă la pat. În timp ce alții m-au dat uitării, el mi-a dat sentimentul de normalitate. Mă tratează ca și cum aș fi perfect sănătoasă. Iar eu nu vreau să îl dezamăgesc. Muncesc la articole de ziar, la cărți, e-mail-uri. Acesta e cel mai bun prieten al meu. Cuvinte sunt puține. El e omul care mi-a fost alături în toate momentele cheie ale vieții. De la el am învățat atâtea, că mă crucesc și eu de unde le știu.
Angela Popescu: Deci cine a avut cea mai mare influență asupra vieții mele? Nimeni în mod special și toți în mod particular. Corneliu F, omul literelor, mama și soțul meu (in ordine pur intimplatoare) au fost cei mai importanți oameni din viața mea. fiecare dintre ai au lasat o urma in viata mea si sunt ce sunt datorita lor.
Editat de Pantera Roz la 21-01-2010, 22:52
Harangus Ofelia Florica: Un simplu prieten considera ca prietenia voastra a luat sfarsit cand apare
prima cearta intre voi.
Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta. O seara frumoasa sa aveti voi , prietenii/ prietenele mele !!!
Care sunt sentimentele care ne incearca atunci cand copiii nostri aleg sa plece din tara? Ne impacam cu gandul sperand ca acolo vor gasi implinirea sau incercam sa-I convingem ca aici e locul lor d oar pentru a-I pastra langa noi?
Dorul de acasa, dorul de cei dragi este cel mai greu lucru de purtat.
Editat de Pantera Roz la 22-01-2010, 20:40
Ana Nemet: nu as vrea sa fiu cu sufletul ce simt parintii cind odorul nu se mai afla linga ei.
Ana Nemet: ptr ca parintii ce stau cu gandul la copii lor,si ii asteapta sa vina sa deschida din nou usa pe care au intrat de atatea ori venind de la joaca,si camera si patutul unde dormeau si parintii erau atat de fericiti sa le simta bataile inimioarelor ce si acum mai bat in gandul lor si dorinta revederii.
Ana Nemet: da draga mea ,este o buna intrebare,ce se fac parintii cand copii lor aleg in a parasi tara locurile natale , da draga mea dragostea parinteasca nu are sfarsit si granite,sacrificiul ptr cei dragi cer de multe ori mult mai mult decat putem noi crede!
Ana Nemet: atunci cand copilul nostru se hotareste in a-si urma calea vietii nu avem decat sa acceptam si sa traim cu gandul de a le dori mult mult succes si fericire multa!
Ana Nemet: ma gandesc de multe ori cat de lunga este calea chiar atunci cand sant doar cativa kilometrii distanta de noi ,si cat de apropiate sant sufletele noastre cand dragostea bate in inimile noastre la fel mama fica si fica mama.
Doamne Isuse venim la tine cu sufletele stranse si sentimentele noastre ,gandul ce ne duce la iubita si draga noastra prietena Jeni! Te rugam parinte atotputernic ,cu dragoste fata de oameni,te rugam fi tu in aceste momente grele cu Jeni da-i tu putere Doamne sa poata sa ajunga cu bine in familia unde a vazut primele licariri ale vietii ! Prin marea ta bunatate si iubire te rugam coboara ingerii tai si dragostea Ta cea mare peste aceasta familie greu incercata! Doamne te rugam nu ne parasi in clipele de durere,ptr ca tu ne iubesti o stim prea bine dane Doamne putere strigam dupa ajutorul Tau ridica-ne o Doamne si ajuta-ne sa trecem peste aceste incercari!TieDoamne iti multumim ptr tot ce tu ai facut ptr noi! Al tau nume sa fie Laudat si dragostea ta ptr noi sa se reverse pe deplin! Amin!
Racianu Magdalina: baiatul meu e plecat in Canada-Montreal.
Ce poate fi mai dureros dect gandul ca nu-l vei vedea decat odata la 4-5 ani sau pe camera de la calculator?
Dorul este foarte mare dar ca sa nu-lsupar mai tare pe el,ma fac ca toate sunt bune la noi,adica toate sunt ok.
Racianu Magdalina: de abia dupa 5 ani a venit acasa si a stat numai 8 zile. Nu ne-am saturat de el dar atat cat a fost a fost pentru noi o eternitate.
Racianu Magdalina: eu,ca mama l-am sustinut cu plecarea
Toate pregatirile au au durat cam un an si jumatate si baiatul m-a rugat sa nu spun la nimeni,pana nu e el sigur de plecare.
Draga Mirela nu-ti pot explica ce am simtit cand a plecat din casa spre aeroport.
In lipsa lui m-am apucat sa-i strang lucrurile ramase
In acel moment cand am luat un lucru de al lui in mana si l-am pus pe obraz,m-a cuprins o tristete de nedescris si am izbucnit in lacrimi si am inceput sa plang de nu ma mai opream.
Atunci a intrat sotul pe usa si mi-a zis; ar trebui sa te bat acum ca tu l-ai lasat sa plece!
Ce puteam sa fac eu in fata unei decizii luate ;eu nu am facut decat sa-l incurajez si sa-i spun ca nu ma pot opune deciziei lui si ce ar hotara,eu nu pot spune nimic.
In ziua plecarii lui,am plans intruna pana seara tarziu de mi-au secat lacrimile
Baiatul meu a plecat din cauza sistemului prost conceput.
Ell avea un servici bun aici,dar nu era multumit de situatia din tara.
Racianu Magdalina: de emotii,draga mea,tremur si nu mamai pot opri
Racianu Magdalina: imi pare rau ca nu am reusit sa-l contactez si pe el ca sa auda aceasta emisiune
Racianu Magdalina: e bine sa ai mai multi copii ca daca mai pleaca din ei,mai ramane si acasa macar unul
Racianu Magdalina: da,si la mine se intrerupe mereu
Racianu Magdalina: la noi la mare ninge,este vant si din aceasta cauza mai au loc intreruperi
Racianu Magdalina: nu pot spune ca pentru ei a fost usor
Racianu Magdalina: a trebuit sa faca cursuri pentru invatarea limbii
Racianu Magdalina: pentru ei nu era numic,deoarece deja stiau si limba engleza si limba franceza
Racianu Magdalina: a fost bine ca a plecat cu logodnica din tara si la un an de sedere in Canada au facut si nunta
Racianu Magdalina: va dati seama ce am simtit ca nu am putut sa particip si eu la aceasta ceremonie?dar si pentru al meu baiat a fost cumplit ca parintii nu au fost langa el
Racianu Magdalina: va rog sa ma credeti ca nu am liniste nici acum in casa pentru ca baiatul meu a plecat
Racianu Magdalina: sotul meu spunea ca daca pleca in Europa putea sa ajunga la el si cu bicicleta dar in Canada e cale lunga si periculoasa
Racianu Magdalina: eu,am avut fericirea sa merg la el acum 2 ani si am stat numai o luna ca nu s-a putut mai mult
Racianu Magdalina: in tara aveam o nepotica,care ma astepta saracuta sa vin cat mai repede ca nu avea cu cine sa stea,plus ca sotul ma facea sa plang cu vorbele lui spuse din suflet
Racianu Magdalina: imi spunea;mama,ne e tare dor de tine si de abia asteptam sa vii acasa.
Racianu Magdalina: draga Mirela,ti-am trimis pentru tine o poza cu ei la nunta lor;cand ai timp sa o vezi.
Draga Magdalina sper ca nu e cu suparare ca am puz poza aici sa o vada toti prietenii care citesc aceste randuri.
Multa sanatate iti dorim tie, sotului tau si frumoasei familiii pe care o ai.
Stiu ca e greu sa-ti sti baiatul departe dar uite ca e fericit si implinit acolo unde se afla.
Asta e bucuria cea mai mare a unei mame...sa-si stie copilul fericit.
Mai atasez aici si pozica nepotelei tale despre care ne-ai povvestit.
Multa sanatate va dorim tuturor!
Editat de Pantera Roz la 23-01-2010, 23:17
Mandra sunt ca sunt roman
Chiar de sunt departe,
Si cu bucurie spun
Nu ma tin deoparte,
Imi iubesc tara si glia,
Neamul meu cel romanesc,
Ma gandesc la Romania
Azi am sa rostesc:
Hai romani din lumea mare
Mana sa ne-o intindem,
Si la ceas de sarbatoare
Sa cantam, sa radem!
Ura sa nu mai existe,
Sa gandim ca fratiii,
Pace-n suflet sa reziste
Sa cinstim Carpatii!
Sunt romanca si-mi sta bine,
Graiul meu este ales,
Voi purta oricand cu mine
Chipul tarii intr.-un vers.
Mi-este dor de tara mea
Am sa ma intorc curand,
Cu drag voi pasi in ea,
N-am s-o uit nicicand!
Aceasta poezie e scrisa de Lacramioara din Londra si ne-a fost trimisa de prietena noastra Cori Roth din Germania
Editat de Pantera Roz la 23-01-2010, 22:57
Florin Buna seara,toaate dorurile pot fi explicate au un motiv plauzibil dar dorul de pamant cu cel de mama nu poate fi definit,din timpuri vechi natura incepe si se termina intr-un punct, fluturii traiesc 24 de ore se imperecheaz si apoi mor,somonii se intorc dupa ciclul vietii sa depun aicrele noul ciclu de viata la izvoarele unui rau instinctiv,asasi noi nu putem explica atractia natala si materna.
Gheorghe Danut: prima DRAGOSTE nu se uita niciodata!
madalina mocanu: Mi-as dori sa pot crede ca in viata iubesti de mai multe ori. Ori ca iubesti de fiecare data altfel. Sau ca orice varsta isi are iubirea unica. Insa eu cred cu tarie ca oamenii care fac asemenea afirmatii nu au intalnit niciodata marea iubire.
Poate ca intr-un fel ii invidiez pentru ca ei pot visa si pot fi fericiti cu cel sau cea care le sta alaturi. Insa sunt constienta ca eu am fost privilegiata sa imi intalnesc sufletul pereche si sa il pot iubi cu tot sufletul si toata daruirea de care dispune o fiinta umana... poate chiar putin mai mult. madalina mocanu: oare putem defini dragostea adevarata? madalina mocanu: sa incercam sa o definim , cu toate ca e mai mult decat s-ar putea descrie vreodata
madalina mocanu: Nu e usor sa spui TE IUBESC... si poate ca ti-e greu sa rosteste aceste cuvinte...sau poate taci, stiind ca ai arunca vorbe in vant... Insa atunci cand sentimentele tale capata o cu totul alta aura si alta tonalitate a batailor inimii simtim nevoia sa urlam in gura mare, intregii lumi, ca iubesti cu adevarat....totul devine mai profund si mai clar, de la sentimente si pana la obiecte,totul arata diferit...simti tristete cand persoana iubita nu e langa tine, fericire cand ii zaresti lumina ochilor si mii de fiori ce-ti strabat corpul doar la o simpla privire...ceea ce se numeste iubire adevarata e mai presus de cuvinte.. indescifrabil si indiscutabil este cel mai intens si mai duios sentiment....poti face fata mai usor celorlalte lucruri,necazurilor materiale si trairilor....
Mirela özaydin: Buna seara. De cate ori iubim cu adevarat ın viata ? O ıntrebare buna. Cand iubim prima data credem ca este prima și ultima iubire...dar lucrurile nu stau tocmai așa...de multeori suntem dezamagiti,iubim dar ,poate nu primim cu acceiași masura iubirea de la persoana iubita....Și de iubirea ,dragostea ,ne surprinde,ne face o surpriza atunci cand numai credeam ..
in ea
Editat de Pantera Roz la 07-02-2010, 10:19
Membri înregistraţi: 259 Cel mai nou membru: DanyBoss Vizitatori conectaţi: 2 Membri conectaţi: 0 Membri neactivati: 0 Membri suspendati: 26 Discutii forum: 417 267,247 vizite unice
Navigare
Live 
