Mi-e dor de femeia ce trece usoara,
Prin noaptea cu stele, cu pasi leganati,
Cu carnea in parga, facuta sa doara,
Dorintele tainic, sapand in barbati.
Privirile ei, superbe si negre,
Sunt ingeri de umbra din aripi dansand,
Cand noaptea se umple de trupuri,iar febre,
In sange se urca, spre ceruri tipand.
Prin ganduri se plimba, uitate fecioare,
Regina din Saaba, din solduri miscand,
Iar dorul ma musca, si tip ca ma doare,
Tacerea de frezii, ce mor surazand.
vanghelis008.wordpress.com
Sa bei otrava noptii, din ochii ca pacatul,
Ce toarna peste simturi, al dorului belsug,
Cu patima pierzarii, ce a facut macatul
Sa ard-acum in noapte cu fosnete de rug.
Degeaba-i pocainta, e patima prea mare,
Si drumul se strecoara ca sarpele spre iad,
O floare plange-n frunze, pe vesteda carare,
Si lacrimile-s fluturi, in suflete ce cad.
In noapte, soapta gurii, pe pleoapa greu ma arde,
Si-n fosnetul de umbre, acuma zac pe branci,
Infiorata clipa, in intuneric sade,
S-asculte, cum sagalnic, iubirea-mi da porunci.
Se rasuceste timpul, gonind in vesnicie,
Cu sunete de clopot si nechezat de cai,
Ne calca instelate, ore de nebunie,
Si florile isi surpa, iubirile de mai
vanghelis008.wordpress.com
Iubitule, fa-mi trupul, sa infloreasca-n zori,
Cu maci la fel de rosii ca gura ta sa fie,
Cararea din gradina sa treaca printre flori,
Iar dragostea sa arda, in noaptea grea, faclie.
Pe-altarul sfant si rece al verdelui macat,
Tu, sa jertfesti iubirii, ca flori inmiresmate,
Doar sarutari aprinse si pline de pacat,
Tipand ca niste pasari, ce trec plangand prin noapte.
Aud cum canta steaua, soptind cu glas de pasari,
Si sunetele tainic se scutura pe covor,
Iar gura ta ma arde, muscandu-ma cu flacari,
Cand ingerul din aripi, trece, fosnind usor,
Pe valurile noptii, plutim in cer cu ele,
Pe-o margine de haos ce freamata tacut,
Miresme curg ca roua, din aripile mele,
Si flori insangerate se-nalta din sarut.
Iubitule fa-mi trupul, din lutul mort, scanteie,
Ca pasarea sa zboare prin vesnicie iar,
Si foc sa fiu, pe urma sa ma re-ntorc femeie,
Sau inger, care Domnul, ti l-a trimis in dar.
_________________
vanghelis008.wordpress.com
Iubirea iata se arata,
Fosnind in rochii, doruri pure,
Pe care gura minunata,
Incearca taina sa le-o fure.
Imbratisari de brate albe,
Cu doruri inima o umple,
Si mainile alearga calde,
Virtutile, ca sa le surpe.
Sub baldachin, inchisa-i umbra,
Colinelor care le caut,
Si trupul si-a pornit colinda,
Cantand cu sunete de flaut.
Culcusul este jar- si suplu,
Se rupe dorul de credinta,
In timp ce sufletul mi-l umplu,
Cu fosnet moale de catrinta.
Se scutura floarea in galben si alb,
Si gura, cetatea o lasa pustie,
Iar turnuri si case, cu fosnete cad,
Cand clipa murind, tacerea o-nvie.
Editat de vanghelis007 la 02-09-2009, 17:40
vanghelis008.wordpress.com
In zilele albastre, voi aduna poteci,
Prin iarba ce e-mpunsa, de galbenele grane
Pe talpile setoase cu zilele tu treci,
Rupand prezentul nostru, in mari bucati de paine.
Tacerile le-oi tine ascunse sub obroc,
Iubirea prinsa-n mreje, cutremurat sa steie,
Ca manza inspumata ce a ramas pe loc,
Rupand din vesnicie, faptura ta femeie.
Sa urci prin labirintul ce se numeste viata,
Oprindu-te pe-aleea din nesfarsitul parc,
Si sarutarea calda si plina de dulceata,
S-o pun pe gura moale si pe-al sprancenei arc.
Sa dorm in vis cu tine, frumoasa mea zeita,
Sub luna care-n ramuri se scutura incet,
Umpland tacerea firii cu tulburea dorinta,
Cantata pe-nserate de inger sau poet.
vanghelis008.wordpress.com
Poezie
Iubire te sfasii in spini si lumina,
In glasuri de umbre sapate-n argint,
In floarea de colt si cea de verbina,
In vorbele tale senine ce mint,
Betia de buze, e dulce licoare,
In care eu lacom, dorinta mi-o vand,
Si timpul adauga ani si ma doare,
Ca zilele trec peste noi hohotind.
Alearga pe strazi iubiri ca un cantec,
Miresmele mistic, in mine le-adun,
Iar noaptea ma soarbe in ea ca un pantec,
Arzand pentru mine, un vesnic craciun.
Tu treci ca o vraja, cu parul tau negru,
Pe umeri ca neaua, cascada curgand,
Copacii isi canta siesta funebru,
Si eu catre tine ma-ndrept alergand,
Ca-n vis parca-mi misc obosita povara,
Si pasii s-ajunga, parca nu mai ajung,
Iluzia tandra ma sfasie iara,
Si visele oarbe, din ele m-alung.
Noaptea se uita cu ochii de fiara,
Si musca din mine cu colti de argint,
Ma strabat amintiri care nu vor sa moara,
Iubiri patimase, si vorbe ce mint.
vanghelis008.wordpress.com
AMINTIRI
Cad stelele-n somn, peste mine o ploaie,
Si cerul afara ma fulgera lin,
S-au strans ganduri moarte soptind prin odaie,
Si orbi pescarusii, in mine iar vin.
Amanta tacerilor calca usoara,
Iar doruri salbatic pe umeri ii plang,
Ea vine in somnu-mi, uitata sa moara,
Sub pleoapele care de ingeri se-ating.
Ii simt rasuflarea de gat cum ma musca,
Cu pofta adanca, cu buzele moi,
Iar cerul din nouri, fulgerand ne impusca,
Cu flori de cires care plang peste noi.
E noaptea potop de senzatii divine,
Si zorile cad in genunchi hohotind,
Danseaza uitata, domnita in mine,
Cu doruri tacerea in pasi rascolind.
vanghelis008.wordpress.com
AUTUMNALA
Cum musca tacerea acum din gradina,
Si florile mor, cufundate-n argint,
Miroase a toamna si bruma virgina,
Iar corbii ne croncane ca un alint.
Se scutura sfintii din cer cate unul,
Lipindu-si tacerea de sanul meu drept,
Si plange in noaptea cea vesteda prunul,
Si toamna ma bate cu pumnii in piept.
Coboara calugarul noptii spre seara,
Cu vocea inceata aiurea cantand,
Purtand nestiute, ca pe o povara,
Cuvinte ce mor, calarite de vant.
Trec demonii tristi, de posibila iarna,
Amante uitate prin ganduri, stingher
Si clipele reci, peste suflet rastoarna,
Iluzii pierdute, sub stele, in ger.
Poezii
Tu inger ce porti, doar margele de sticla,
Prinzand rasaritul in al palmei caus,
Aripa din umbre spre cer ti-o ridica,
Muscata sa planga, in rosu acus.
Domnisoarele urca, pe strada tacuta,
Prin ganduri cu fosnet de rochii trecand,
Si inima-mi canta, pe corzi de lauta,
De doruri nespuse, aiurea vibrand.
Alearga cu tropot, sarutarile carmine,
Luna apune, in ceruri oranj,
In piept ma lovesti cu degete fine,
Cerandu-ti iertare: Scuzati de deranj.
Ne poarta aceeasi dragoste moarta,
Prin salile goale din labirint,
Si vocea deplange, uitata de soarta,
Taceri si cuvinte rostite, ce mint.
vanghelis008.wordpress.com
Poezii
Sa bem pentru noapte, o cupa de vin,
Menestrelul, sa cante cu glas ragusit,
Sa moara tacerea, pe ziduri putin,
Si ziua sa mushte din asfintit.
Pe scaunul rece, in mana eu tin,
O roza ce-si sangera carnea divina,
Si gura doreste sa soarba putin,
Din buzele tale, ca dintr-o fantana.
Eu buzele rosii,am sa le strivesc,
Cu dintii, dorinta din mine s-o sfartec,
Nebuni sunt aceia ce cred ca iubesc,
Iubita zidind-o in turnuri, de cantec. vanghelis008.wordpress.com
Mireasa
In inima miresei, arde o lumanare,
Agonica vapaie, a noptii catre zi,
Ea, i-a furat sarutul, tarandu-l in uitare,
Spre o speranta care, nicicand va rasari.
Pe corpul cel alb, impietrit, de ivoriu,
Cad umbrele vietii, pe ea maculand,
Iubirea se surpa in nopti iluzoriu,
Si ploile cad, peste noi fluturand.
Alearga dorinte cu fosnet de poale,
Iubiri lepadate cu parul valvoi,
Si sfintii gonesc, cu picioarele goale,
Prin oasele noastre, cazand in razboi.
Trec zilele oarbe,pe-un drum rastignit,
Mireasa se-nchide, intr-un vis de splendoare,
Si timpul se scurge, cu pas tarsait,
Doar vantul mai striga, cand pasarea moare.
vanghelis008.wordpress.com
Doar tu
Doar tu dansezi in casa goala,
Pe muzica ce s-a oprit,
Si trupu-ti unduie din poala,
Din sanii grei si din buric.
Vazduhul gol, se infioara,
Sub pasul rozelor cand treci,
Si dorurile se rascoala,
Sub gura ta cu buze reci.
Eu te-am iubit ca pe-o regina,
Betii de roze si nectar,
Cand muzica suna-n surdina,
Printre peretii dati cu var,
Eu te-am iubit ca pe-o poveste
De care-acuma ai uitat,
De cand batut-ai in ferestre,
De cand pe usa ai intrat,
Si au ramas doar trandafirii,
Sa moara lenes in prezent,
Sub pasii florilor cand mirii,
Isi poarta sufletul absent.
Editat de vanghelis007 la 02-09-2009, 18:10
vanghelis008.wordpress.com
Prin lume noi trecem atat de singuri,
Cu pasari pe umeri, cu pasari in noi,
Primavara se-aseaza, verde pe cranguri,
Si crestetul, ud e, de molatece ploi.
Vom umple iar scoica, sau vechea ulcica,
Cu luna ce trece fosnitoare prin vis,
Se scutura frunza si soarele pica,
Ca o pata de cerneala,
Peste tot ce am scris.
Sperante tacute spre cer urca-n zbor,
Si simt cum se-nalta, faptura de lut,
Atunci cand pe gura, se lasa usor,
Al patimii tale de flacari sarut.
vanghelis008.wordpress.com
Toamna
Prin iarba murdară
Se zbuciumă vântul,
Și ploaia se varsă
Peste case șiroi,
Copacii scheletici,
Își poartă cuvântul,
În cântec de nai
Și tăcerea-n cimpoi.
De nouri pe creștet
E-n ceruri cununa,
Și ploaia în inimă,
Toată o simt,
Cum cade năvalnic
Și vine într-una,
Și-mi sfâșie sufletul,
În umedu-i ghimp.
Și ploaia se urcă
Cu degete moi,
Ca o limbă de șarpe,
Pe glezna subțire,
Și simt cum otrava,
Veștedei ploi,
Mă mușcă de carne,
Cu eternă,iubire.
Hai veniți și cădeți,
Deznădăjduit peste noi,
Voi ore cu tropot de ploaie,
În râuri ce fug,
Sinuoase și moi,
În parcul pustiu
Și-n odaie.
vanghelis008.wordpress.com
Ceața coboară, ca un voal de mireasă,
Păsările țipă undeva pe creastă,
Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză,
Printre nori țesându-și subțiratec pânză,
Drumul prin hățișuri, tremură uitat,
Plopii se cutremur,cerul e brumat,
În grădina goală, a căzut o stea,
Albă de miresme, mirosind a nea.
_________________
vanghelis008.wordpress.com
Bacoviana
Nisipul măsoară constrâns în clepsidră,
Tăcutele ore ce se sinucid,
Și viața-i o iluzie, o zbatere vidă,
Sicriul de plumb în care mă-nchid.
Coroanele grele mă apasă și mă strigă,
Cu foșnetul grav, al pendulei din colț,
Când clipele oarbe vor să se înfigă,
Între mine și viață, ca un proces de divorț.
Groparul mai cântă din muzicuță,
Un cântec de jale, iernatec delir,
Sicriul tresare lovit în căruță,
Pe drumul ce duce spre cimitir.
Cu mine coboară și dorul în groapă,
Iar preoții cântă de vii și de morți,
Aud cum în lemn doară carii mai sapă
Și somnul și haina, cum se-mparte la toți.
vanghelis008.wordpress.com
Bacoviana
Toamnă, cu decor funerar
Cu frunze ce cad peste vreme,
De doliu,famfarele sparg
In cântece,sobrele semne.
Copacii- și întind
Ca cenușa, spre cer,
Făpturile lor înghețate,
Și vântul îi plânge
Pe cei care pier,
În sicriele lor ferecate.
Cavouri de frig se deschid temporar,
În zorile zilei și seara,
Când soarele trece ca un car mortuar
Prin ritmul ce-l zice famfara.
Sunt nopțile negre,
Și zorii-n zadar
Încearcă din pleoape să miște,
Decorul e trist,
Si un pic funerar,
Și gerul începe să piște.
_________________
vanghelis008.wordpress.com
Bacoviana
Din buciume, toamna scoate profund,
Agonice sunete-n ceață,
Mișcarea îngheață în unde, pe prund,
In orele de dimineata.
Începe si ploaia să plângă discret,
Se-năbușe campul de brumă,
Și zile și nopți, să colinde încet,
S-au pornit pe strazi, împreună.
Pe bolta bolnavă, si plina de nori ,
Trec corbii în zbor, ca o turmă,
Și cântă talăngile triste-n ocol,
Prohodul cel de pe urmă.
_________________
vanghelis008.wordpress.com
Membri înregistraţi: 262 Cel mai nou membru: neamtu Vizitatori conectaţi: 2 Membri conectaţi: 1 Membri neactivati: 0 Membri suspendati: 26 Discutii forum: 417 268,598 vizite unice
Navigare
Live 
